Microfibrele reprezinta cea mai spectaculoasa dezvoltare a fibrelor chimice din ultima vreme.
Microfibrele se afla printre preocuparile actuale atat ale tehnologilor de sinteza, filatorilor, tesatorilor, tricoteurilor, finisorilor, designerilor de moda si de imbracaminte funcaionala, fiind asociate imediat cu ideea unui produs de inalta clasa, functional si de calitate racordat la spiritul vremurilor noastre.
Denumire generica data fibrelor chimice, sub forma filamentara sau de fibre scurte, care au finetea mai mica de 1 dtex.
Pentru unele fibre, se considera ca microfibre, cele cu finetea de 1,3 dtex. Diametrul microfibrelor este in jur de 9 μm. Aceasta diminuare de diametru a fibrelor duce la o mai mare moliciune, un tuseu matasos, o suplete ridicata care confera articolului de imbracaminte un aspect fluid si o impresie de lejeritate.
Utilizarea de microfibre induce o mare densitate volumica ce confera tesaturilor sau tricoturilor proprietati ca: impermeabilitate la vant, permeabilitate la vapori de apa, izolatie termica si capilaritate.
Dezvoltarea tehnologica a permis fabricarea de super-microfibre (cu finetea mai mica sau egala cu 0,4 dtex, cu diametrul mediu al fibrelor de 3,7 μm) si de ultra-microfibre cu finetea mai mica sau egala cu 0,1 dtex. Firele filate din microfibre au Nm 100 si se pot realiza atat in filatura clasica cat si in filatura cu capat liber.
Microfibrele sunt disponibile sub forma de fibre, filamente, tricoturi sau tesaturi realizate din fibre bicomponente si consolidate prin clivaj chimic.
Tratamentele de finisare aplicate tesaturilor sunt esentiale pentru relevarea calitatilor microfibrelor.
Fibrele de sticla sau alte fibre tehnice sunt considerate ca microfibre daca au grosimea filamentului mai mica de 3 μm.
Conceptul de microfibre a aparut in anii 1980 in urma punerii pe piata de producatorii japonezi a tesaturilor realizate din fibre chimice mult mai fine decat cele folosite pana atunci, si a caror titlu era mai mic decat a matasii naturale si a fibrelor de carbon.
Microfibrele sunt de 100 de ori mai fine ca parul uman, de 4 ori decat lana, de 3 ori ca bumbacul si de 2 ori ca matasea naturala.
Microfibre se realizeaza din poliester, poliamida, viscoza si, mai recent, din polimeri acrilici.
S-a constatat ca intr-un produs textil trebuie sa fie un continut de 35-40 % microfibre pentru a-i conferi tuseul si performantele, caracteristice microfibrelor.
Avantajele microfibrelor sunt multiple: proprietati psiho- senzoriale si fiziologice excelente (tuseu, drapaj, confort, aspect) mult apreciate pentru imbracaminte, imitatii tip blana, efecte « piele de piersica »; proprietati de absorbtie a apei de neimaginat pentru fibrele sintetice; proprietati termice comparabile cu ale lanii; impermeabilitate la fluide (apa, vant, efluenti industriali) pentru materialele foarte dense destinate imbracamintei de protectie pentru sport sau timp liber, sacilor de dormit, articolelor tehnice (filtre, cabluri, etc.). Impermeabilitatea si transportul rapid al umiditatii sunt avantaje ale tesaturilor din microfibre, datorat densitatii foarte mari de fibre din contextura si se obtine fara tratamente speciale de peliculizare.
Rezistentele mecanice sunt mai bune decat la fibrele conventionale, in schimb rezistentele la indoire si frecare sunt micsorate.
Caracteristici: sunt fibre extrem de moi, mai fine decat cea mai fina matase naturala, cu un drapaj excelent, cu un tuseu deosebit de matasos sau piele de caprioara, se spala usor, se curata chimic, sunt rezistente la contractie, cu rezistenta ridicată (cu excepţia microfibrelor celulozice), cu mentinerea excelentă a pliurilor, izolare buna fata de vant, ploaie si frig.
Microfibrele se afla printre preocuparile actuale atat ale tehnologilor de sinteza, filatorilor, tesatorilor, tricoteurilor, finisorilor, designerilor de moda si de imbracaminte funcaionala, fiind asociate imediat cu ideea unui produs de inalta clasa, functional si de calitate racordat la spiritul vremurilor noastre.
Denumire generica data fibrelor chimice, sub forma filamentara sau de fibre scurte, care au finetea mai mica de 1 dtex.
Pentru unele fibre, se considera ca microfibre, cele cu finetea de 1,3 dtex. Diametrul microfibrelor este in jur de 9 μm. Aceasta diminuare de diametru a fibrelor duce la o mai mare moliciune, un tuseu matasos, o suplete ridicata care confera articolului de imbracaminte un aspect fluid si o impresie de lejeritate.
Utilizarea de microfibre induce o mare densitate volumica ce confera tesaturilor sau tricoturilor proprietati ca: impermeabilitate la vant, permeabilitate la vapori de apa, izolatie termica si capilaritate.
Dezvoltarea tehnologica a permis fabricarea de super-microfibre (cu finetea mai mica sau egala cu 0,4 dtex, cu diametrul mediu al fibrelor de 3,7 μm) si de ultra-microfibre cu finetea mai mica sau egala cu 0,1 dtex. Firele filate din microfibre au Nm 100 si se pot realiza atat in filatura clasica cat si in filatura cu capat liber.
Microfibrele sunt disponibile sub forma de fibre, filamente, tricoturi sau tesaturi realizate din fibre bicomponente si consolidate prin clivaj chimic.
Tratamentele de finisare aplicate tesaturilor sunt esentiale pentru relevarea calitatilor microfibrelor.
Fibrele de sticla sau alte fibre tehnice sunt considerate ca microfibre daca au grosimea filamentului mai mica de 3 μm.
Conceptul de microfibre a aparut in anii 1980 in urma punerii pe piata de producatorii japonezi a tesaturilor realizate din fibre chimice mult mai fine decat cele folosite pana atunci, si a caror titlu era mai mic decat a matasii naturale si a fibrelor de carbon.
Microfibrele sunt de 100 de ori mai fine ca parul uman, de 4 ori decat lana, de 3 ori ca bumbacul si de 2 ori ca matasea naturala.
Microfibre se realizeaza din poliester, poliamida, viscoza si, mai recent, din polimeri acrilici.
S-a constatat ca intr-un produs textil trebuie sa fie un continut de 35-40 % microfibre pentru a-i conferi tuseul si performantele, caracteristice microfibrelor.
Avantajele microfibrelor sunt multiple: proprietati psiho- senzoriale si fiziologice excelente (tuseu, drapaj, confort, aspect) mult apreciate pentru imbracaminte, imitatii tip blana, efecte « piele de piersica »; proprietati de absorbtie a apei de neimaginat pentru fibrele sintetice; proprietati termice comparabile cu ale lanii; impermeabilitate la fluide (apa, vant, efluenti industriali) pentru materialele foarte dense destinate imbracamintei de protectie pentru sport sau timp liber, sacilor de dormit, articolelor tehnice (filtre, cabluri, etc.). Impermeabilitatea si transportul rapid al umiditatii sunt avantaje ale tesaturilor din microfibre, datorat densitatii foarte mari de fibre din contextura si se obtine fara tratamente speciale de peliculizare.
Rezistentele mecanice sunt mai bune decat la fibrele conventionale, in schimb rezistentele la indoire si frecare sunt micsorate.
Caracteristici: sunt fibre extrem de moi, mai fine decat cea mai fina matase naturala, cu un drapaj excelent, cu un tuseu deosebit de matasos sau piele de caprioara, se spala usor, se curata chimic, sunt rezistente la contractie, cu rezistenta ridicată (cu excepţia microfibrelor celulozice), cu mentinerea excelentă a pliurilor, izolare buna fata de vant, ploaie si frig.
Domenii de utilizare:
- imbracaminte, atat care se poarta direct pe corp cat si exterioara pentru barbati si femei (ciorapi, bluze, rochii, articole sportive, cravate, esarfe, pelerine de ploaie);
- articole casnice (perdele, draperii, tapiterie, cearsafuri, prosoape, cuverturi).
- imbracaminte, atat care se poarta direct pe corp cat si exterioara pentru barbati si femei (ciorapi, bluze, rochii, articole sportive, cravate, esarfe, pelerine de ploaie);
- articole casnice (perdele, draperii, tapiterie, cearsafuri, prosoape, cuverturi).
Marci de microfibre: Micromattique ®, Microsupplex®, Microfine®, Silky Touch®, MicroSpun®, Finesse®, Micronese®, Ultra Fiber Fabrics®, Soffair®, Sherice®, Stanza®, Vanessa®, Reganza®, Silkmore®, MicroSupreme®.
